sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Originea Poporului Român (II)

Pe de alta parte, Migratia Slavilor a fost masiva, uriasa,- numai astfel explicându-se slavizarea unor întinse teritorii din Peninsula Balcanica si Europa Centrala.

Prezenta slavilor pe teritoriul României este atestata arheologic începând cu mijlocul secolului VI, dar numai în Moldova, estul Munteniei si estul Transilvaniei.
Se poate astfel trage o concluzie referitoare la leaganul românilor pe parcursul primului mileniu. Acesta trebuie localizat în sud-vestul Transilvaniei, estul Banatului, Oltenia, iar la sudul Dunarii, în regiunea dintre râurile Timoc si Morava. Acesta este nucleul, stabilit pe baza gradului de romanizare, a numarului descoperirilor arheologice romane si absenta totala a migratorilor (goti, iazigi, huni, gepizi, avari).
Stim unde si cum au aparut romanii, in felul acesta? “Banuim”…..

           Iar eu inclin sa cred in ipoteza  ORIGINII PARTIAL SUD-DUNARENE (sustinuta de argumente lingvistice si documentare - ex: Faptele Sfantului Dimitrie, Gesta Hungarorum) unei migratii Illiria->Pannonia(sec. VII)->Transilvania->Muntenia si Moldova (sec XIII-XIV - vezi celebrele "descalecari" ale lui Dragos & co.).

Despre Originea Albanezilor…


Originea allbanezilor este la fel de problematică ca şi cea a românilor, deoarece şi unii şi alţii apar în istoria scrisă abia în secolul X, nu?
În a doua jumătate a primului mileniu patria albanezilor a fost regiunea oraşelor Niş, Skopje, Ştip - acest lucru este dovedit în primul rând chiar de numele acestor oraşe, care prezintă o evoluţie fonetică albaneză.

Există numeroase argumente împotriva autohtoniei albanezilor în Albania de azi şi a descendenţei lor ilire: numele oraşelor (Dures, Skoder) şi restul toponimiei în general slavă; terminologia maritimă care este în întregime împrumutată, ocupaţia principală reprezentată de păstorit.

Lipsa cuvintelor greceşti antice în limba albaneză, împreună cu prezenţa a numeroase cuvinte latine, îi exclude pe strămoşii albanezilor din teritoriul de limbă greacă, care cuprindea şi jumătatea sudică a actualei Albanii.

....Si.... desigur asemanarile profunde, mult mai profunde si mai însemnate decat cele 100-300 cuvinte comune ( în functie de varianta româneasca cu care o comparam).


…si Valahi

Cand vorbim despre transhumanta ciobanilor romani avem in vedere si aspectul extrem despre care vorbeam in mesajele trecute. Acest adevarat "nomadism" este comun si la Valachii-Sudici, de unde si provine ca fenomen. Intr-adevar, nici un alt neam de ciobani Balkanici nu a ajuns la distante asa de mari dela punctul de plecare, cum au ajuns Vlachii. Din Pind, transhumanta ducea chiar pana la Carpatii Padurosi!
Iata ceva interesant din categoria "marturii indirecte" ale originei sudice:

Mocanii sunt comunităţi pastorale autohtone de oieri români similare in multe privinte cu aromânii (in special cu ramura 'rămânilor fărşeroţi' si cea a 'grămuştenilor' cu care de altfel au coabitat in stâne ) situate mai ales în două regiuni distincte din sudul Translivaniei, dar şi in alte arii ale acestei provincii. Mocanii au fost pâna de curând asociaţi cu transhumanţa care imbrăca uneori forme extreme desi nu putem vorbi in cazul lor de un nomadism propriu-zis.
------------

Cele doua mari comunităţi distincte de mocani se situează în Transilvania: prima in Mărginimea Sibiului (la vest de oraşul Sibiu) iar cea de-a doua la est de Braşov în zona Săcelelor nu departe de curbura Carpaţilor.

Mărginimea SibiuluiMocanii din zona Mărginimii Sibiului poartă şi denumirea alternativă de 'ţuţuieni' respectiv 'mărgineni'. Saşii germani din Sibiu i-au denumit 'Gebirg Wallachen' ('valahi de munte') sau 'Die Tzutzuianen'.

Un al treilea grup distinct de mocani ocupă valea Arieşului intre comuna Bistra (unde tradiţional începe Ţara Moţilor) si pâna în josul văii în apropiere de Cheile Turzii. Aceste comunităţi de mocani sunt cunoscute sub numele de Mocănimea Văii Arieşului. 'Capitalele' acestei mocanimi sunt comunele Lupşa respectiv Sălciua unde până de curând aurul se exploata direct din apa râului scursa prin site manevrate de localnici.
-----------------------
În anumite sate de pe versanţii Munţilor Vrancei cum ar fi Răcoasa, Reghiu şi altele, unde există documentată înca din evul mediu timpuriu o puternica tradiţie pastorală şi de oierit, locuitotii sunt numiţi (si se numesc ei insişi) 'mocani'. Nu este clar dacă aceşti mocani vrânceni constituie o 'mocănime' propriu-zisa. În caz afirmativ ei ar forma cea de-a şaptea 'mocănime', situată la punctul de întâlnire dintre Transilvania, Moldova si Muntenia.

Un caz particular îl reprezinta satul Mociu , situat in zona deluroasă (impropriu numita) Câmpia Transilvaniei pe drumul care leaga Clujul de municipiul Reghin. Locuitorii din Mociu se numesc moceni sau moceani iar zona are o puternica traditie pastorală reflectata intr-un folclor muzical specific similar pana la identitate cu cel al saracacianilor .
Coincidenţa face ca o ramura a aromânilor din sudul muntilor Pind sa fie cunoscuta sub numele de moceani (vezi bibliografie Dr.Thede Kahl). Unii antropologi au sugerat ca numele de 'mocean' respeciv 'mocan' ar fi o variaţie a unui singur nume).
-----------------------------
Theodor Capidan precizaeaza in lucrarea sa 'Aromânii. Dialectul Aromân' pp. 21-22 că la Răşinari, verbul 'a fi' se conjuga la persoana întâia singular sub forma 'mine/mini escu' aidoma fărşeroţilor, gramuşteanilor si probabil a saracacianilor şi in opoziţie cu forma locală transilvaneană 'io sunt'/'io-s'/'îs' respectiv 'io mi-s/mi-s' sau cea a aromânilor pindeni 'io hiu (fiu)'. Unii mocani vrânceni din Soveja folosesc înca acelaşi tip de conjugare, uşor alterată sub forma 'mini esc'. Un caz interesant îl reprezintă numele asezarii Lupşa din mocanimea Vaii Arieşului. Atât în graiul local cât şi in aromâna sud-dunăreană, 'lupşă' înseamna 'lupoaică'. Se pare că aidoma aromânei, graiul local al mocanilor a păstrat acest termen comun proto-românei rămas de pe timpul când cele varante ale stră-românei reprezentau una şi aceeaşi limbă.

Si adaugam, - ca o curiozitate semnificativa  ca exista cel putin un sat romanesc de ciobani in chiar Burzeland-ul Saxon, ce poarte numele vlachilor - sudici : Tsintsari.... Interesant ca denumirea germana a ramas si azi aceasta, pe cand romanii s-au grabit in comunism sa-l schimbe in.... Dumbravitza.... No comment.



Este tocmai o dovada ( e drept, - indirecta) la originea partial Sudica si MONTANA a poporului romanesc. Intr-adevar, in anume conditiuni istorice specifice existente in primul Mileniu si la inceputul celuia al 2-lea, Transhumanta ciobanilor s-a transformat intr-o adevarata Migratiune. Treptata insa definitiva. Pastorii romanici nu s-au mai intors la locatiile lor din Balkani. Acolo se asezasera Slavii, Bizantinii ii "vanasera" ca fiind "bogomili", apoi turcii ii impingeau dela casele lor.....
Lucrurile asa par sa se lege, dand contur logic si factic la teoria expusa.

Si inca o completare:

A treia ramura a Valahilor au fost Brodnicii (brodiţi slavoneşte inseam-nă a vagabonda). De fapt ei formeaza chiar substratul Berladnicilor şi Bolohovenilor, fiind nomazi în stepele Rusiei Sudice şi Daciei. La veni-rea Tătarilor Brodnicii se unesc cu aceştia, dobândind astfel dreptul de a rămâne în stepe. Dela vagabonzii Brodnici a venit obiceiul de a refu-gia în stepele sudice a oamenilor dârji şi neastâmpăraţi. Din ei coboar vestita casta ostăşeacă —Cozacii, cari s'au organizat în veacul XVI. Brodnicii sunt astfel strămoşii ucrainenilor ! De altfel cuvântul „cozac" tătăreşte înseamn acelaş lucru ca şi „brodnic" (brodiaga) slavoneşte—deci vagabond, iar origina castei cozăceşti se pierde în întunericul veacurilor (N.I. Costomarov. Istoria Rusiei St. Petersburg. 1915).


Cu privire la întrebarea cine sunt Bolohovenii şi Brodnicii, se admite în general că ei sunt Români. Referitor la originea numelor, controversa continuă şi astăzi. Voi aminti doar câteva păreri ce mi se par interesante. D. Onciul crede că „Brodnicii lui Ploscânea îşi trag denumirea de la vechiul nume al Prutului, Brutos”. Găsim forma aceasta într-o cronică bizantină, fapt ce poate fi considerat ca dovadă pentru teza lui Onciul. Ilarie Mintici crede că Brodnicii ar proveni din slavul „brodeaha”, brodnic, ce înseamnă a umbla încontinuu, „ciobani cu turmele de oi”. Noi i-am numi deci Mocani (cum a fost şi Bucur, în Bucureşti). A. Bunea şi Kogălniceanu scot „Brodic” din „brdo”, munte, deci Brodnic ar fi muntean. Cel mai amănunţit studiu al problemei se găseşte la Al. Boldur (pentru cei interesaţi...)


Chestia asta cu "oamenii de pe vaduri" (care nu însemna mai nimic) a fost un picuţ naivă, îi aparţine unui român mai puţin familiarizat cu ruteana, ca să nu zic că nu se admit "speculaţiile lingvistice pure", fără a avea conexiuni cu alte multe fapte istorice.

Pe toate le-au expus istoricii si cercetatorii numai si numai pentru a sti de ce pe noi ne cheama „birladeni“ si de ce orasul in care traim nu se cheama altfel. Berlo # creanga, nuia; birlat # cotloane; bilad # oras, tirg (araba); baur # nou nascut si land # pamint, tinut; berladnic # aventurier, pribeag. Si cite si mai cite
---------------------------------
A nu se confunda "Mocanii" cu " Momarlanii". Acestia din urma NU SUNT asa de .... "plimbareti", dimpotriva s-ar spune! Obiceiurile lor populare ca si limba sunt diferite si nu au influente ale vorbirii vlahilor sudici.

Despre momarlanii de langa Petrozsény s-au scris cateva studii interesante de catre cercetatori maghiari. Se zicea ca aceia ar fi chiar adevarati urmasi ai Dacilor, insusi numele "Momârlanii" fiind de origine controversata...
Despre "Ultimii pastratori ai sangelui dacic" cercetatorii romani au facut putine studii si acele neconvingatoare. Totusi, prin comparatie cu bacii sudici si cu mocanii, intr-adevar Momârlanii sunt sedentari. Arealul lor de deplasare este EXTREM DE RESTRANS.
Exista multe referiri la migratiile de vlahi ( si din Sudul Dunarei) catre Nord, Nord-Vest si chiar catre Nord-Est!) sub presiunea asalturilor turcesti, cum ziceam mai sus undeva. Fenomenul a pornit odata cu primele popoare migratoare si s-a accentuat, - cum spuneam mai sus,- si pana in secolele 14-16.

(....)
Uscoc înseamnă cel care fuge, care sare, care se refugiază. Cu acest nume sunt cunoscuţi în cancelariile croate şi veneţiene di sec. XVI - XVII acele populaţii creştine amestecate ca naţionalitate, care fugeau spre Occident de groaza Turcilor. Printre ei erau foarte mulţi Vlahi. Documentele îi numesc deseori "Uscocchi aut Vallachi" iar unii erau organizaţi în cete (termen ortografiat în cancelariile austriece sub forma tscheta) sub comanda unor şefi foarte adeseori de origine românească. Un Damian Frenkol, adică Frâncul, catolicul, a fost descoperit de către Iorga în arhivele de la Graz. Aparţinea, spune Iorga, "aceluiaşi mediu din care pe la 1600 iese acel personagiu care ajunge în serviciul Porţii şi cu numele a la italiana de Gaspar Graţiani se înscăunează pe tronul Moldovei (1619-1620)" despre care am mai pomenit. Tot din ei se pare că se trage şi Mitropolitul Dosoftei. De multe ori îi identifică pe Uscoci cu Morlachii, al căror nume etnic nu este altceva decât o stâlcire fonetică veneţiană a termenului cu care Grecii îi numeau pe aceşti Vlahi după culoarea neagră a hainelor lor, ţesute din lână neagră; Mavrovlahos > Maurovlah > Morolovlah > Morolac > Morlac. Prima aşezare mai importantă a adevăraţilor Uscoci a fost într-o localitate numită Clissa.

În 1537 s-au refugiat la Segna, în regiunea cunoscută sub numele de Canale della Morlacca. Documentele din secolele XVI - XVII îi găsesc răspândiţi pe un teritoriu mai vast. Este posibil şi un adaos de Vlahi din Bosnia. În urma unui război purtat din cauza lor, Austria i-a transferat în Croaţia, mai ales la Zumberak. Arhiva Propagandei de la Roma îi cunoaşte foarte bine, pentru că Uscocii, fiind ortodocşi aşezaţi în regiuni catolice, se punea problema misionară a convertirii lor la catolicism. În documentele respective sunt consideraţi "de natione Vallachi et Morlacchi". În epoca lor de glorie militară, în cursul luptelor cu Turcii, au avut eroi cu mare faimă prin vitejia lor ca acel preot Sorich, în numele căruia unii au văzut un derivat slav din cuvântul românesc soare, adică un Popa Soare. În onomastica mai veche a acestor refugiaţi Morlaci se întâlneşte şi numele Sarebire, de origine pur românească.

"Sarebire", ne spune Găzdaru, "apare într-un document din anul 1458. Este o formă rotacizantă în loc de Sarebine, bazată, evident, pe o poreclă care ne aminteşte de unele mărturii istorice mai vechi despre Români şi despre Uscoci. Astfel Benjamin de Tudela la 1170 spunea despre Vlahii din Tesalia că au agilitatea cerbilor. Casimiro Freschot în Istoria Dalmaţiei (Bologna, 1687), explică termenul Uscocchi prin "saltatori perche, habitando fra le balze e dirupi delle montagne vicine, hanno familiare il salto e l'agilita del corpo". Paolo Sarpi scrie despre aceşti Uscoci într-un dialog italian din sec. XVII (republicat de Academia Yugoslavă în 1877): "eu am văzut pe unii dintre ei aşa de iuţi la mers că au prins un iepure din fugă, nu zic la şes ci la munte în sus". Tot aşa de colorat îi descrie şi Valvasor (Die Ehre des Hertzogthums Crain, Laybach, 1689): "fug aşa de iute încât nici un cal nemţesc nu-i întrece".

Eu incerc sa explic faptul ca romanitatea sudica a fost ( in acele vremuri din jurul anului 1000) mult mai numeroasa, mai consolidata etno-lingvistic si STATAL decat cei din Nord. Am exemplificat destul ( cum am putut, cu citate, cu alte referinte) asta. Si continui cu inca una interesanta:

(....)
Treptat, din cauza răspândirii lor printre populaţiile slave şi-au pierdut naţionalitatea, iar numele de Vlah şi morlac, cu vremea, a început să însemne păstor, ocupaţia lor de bază. Cea mai veche atestare a transformării semantice Vlah - păstor, se află la scriitoarea bizantină Ana Comnena. Până şi cuvântul romanus (român) a ajuns echivalent aceluia de păstor. Astfel în limba albaneză ramar (derivat din romanus) înseamnă cioban, ţăran. În Trapezunt, romana are sens de ciobăniţă. Caşul valah este atât de vestit în Balcani încât devine monedă de schimb (vezi Miclosich, Puşcariu, Jirecek); stau mărturie sumedenie de documente raguzane si venetiene. Până şi leafa era socotită în caşi valahi. Fenomenul acesta comercial prezintă şi un fenomen filologic, lămurind şi mai bine originea semantică a unor termeni financiari ca pecuniar şi capital. În societatea omenească străveche averea principală o constituiau vitele (animalele) şi deci capitalul cuiva era constituit din atâtea capete de vite. La Latini, cuvântul pecus, care însemna oaie, stă la baza termenului pecunia (şi pecuniar) cu sensul de bani. O schimbare semantică paralelă a suferit termenul marhă - marfă, care la început însemna vită şi mai apoi marfă, pentru că că cele dintâi mărfuri au fost vitele.
----------
Ce deducem tin MAJORITATEA citatelor din diversi autori, din diverse epoci, si chiar din vocabularul COMUN cu Albaneza? Ne frapeaza termenii referitori la Pastorit si Comert! Autorii fac zicere despre Vlahi-Romani ca popor de ciobani si calatori-negustori, traitori in special la zone Montane si de Dealuri. Acolo au format si Statalitatea "bizantina" de care aminteam ieri ( vezi la wikipedia, etc.)
Si link despre cele ce le-am postat:

Ce deducem?
Ca este interesanta ipoteza unora ca romanii ar fi fost dizlocati din Pannonia la venirea maghiarilor si DE ACOLO au migrat catre Sud si Est.... numai ca nu e chiar asa. Am explicat pe parcursul discutiei ca daca existau romanici in Pannonia la venirea maghiarilor, acestia erau in curs de SLAVIZARE accentuata si chiar de au fost dizlocati , nu puteau sa stea la baza formarii Poporului Valah-Roman din Ro de azi si din Sudul Dunarii. Nu aveau nici numarul si nici "structura organizatorica" necesare….
In timp de Vlahii Sudici AVEAU ACESTE CAPACITATI inca din acele vremi ( anii 1000-1200).

După câte ştiu eu ideea migraţiei vlahilor sud-dunăreni din nord după anul 900, aparţine lui Haşdeu şi a fost demontată (cu excepţia megleno-românilor).

Pentru originea ardeleană a muntenilor şi moldovenilor, cel puţin în epoca descălecatelor a scris convingător şi P. P. Panaitescu. Cândva s-a prezentat o hartă în care densitatea satele terminate în "eşti" era mai mare exact în locurile cele mai accesibile din Ardeal spre exteriorul Carpaţilor (pasul Olt şi dealurile Breţcului).
Bratianu mai aduce si unele posibile explicatii ale "descalecatului".
Emigrarea peste munti a romanilor din Ardeal, dupa venirea maghiarilor, nu este o simpla deductie bazata pe coincidenta in timp a evenimentelor. In privinta Moldovei, se stie precis ca primul descalecat s-a desfasurat sub egida Ungariei, Dragos infiintand o marca cu capitala la Baia, pentru apararea frontierei estice de tatari. Nu stiu daca acesta a fost singurul mobil al sustinerii maghiare, sau a fost vorba, poate, si de o stramutare de populatie pe care au dorit-o maghiarii, impuscand doi iepuri dintr-un foc, cum se spune. De asemenea, se stie sigur ca al doilea descalecator si creatorul Moldovei independente a fost Bogdan - un razvratit.
In privinta Munteniei, daca e sa credem Gesta Hungarorum, iata ce zice, in traducerea din "Traditia istorica ..." :

Tot Gesta afirma ca descalecatul lui Negru-Voda a fost o adevarata migratie:

Indiferent daca Gesta Hungarorum contine povesti sau nu, stim ca Valahia s-a aflat in stare de razboi cu Ungaria practic de la infiintare.
E adevarat, tot Gesta afirma ca acei romani ar fi venit din sudul Dunarii in Ardeal, inainte de a trece Carpatii spre sud.

(...) ridicatu-sau de acolo cu toata casa lui si cu multime de noroade, romani, papistasi, sasi si tot felul de oameni, pogorandu-se pe apa Dambovitei, inceput-au a face tara noua.
--------------------

La toate astea se adauga mentiunea din geografia anonima din 1308, despre care am mai scris. Oricat ai fi de sceptic, coincidenta in timp a acestor istorii, care spun, din surse diferite si pentru zone diferite - Moldova, Tara Romaneasca, nordul Greciei, acelasi lucru, e imposibil sa nu-ti dea de gandit.


Interesant este ca pana si partizanii cei mai "infocati" ai "continuitatii" spun cam acelasi lucru cu hartile postate, anume ca regiunea de formare a romanilor este in esenta zona Montana a Banatului si Olteniei de azi, plus Valea Timok , Morava si adiacentele.

Un mic citat:

Concluzii. Românii sud-dunăreni


- După această analiză se poate trage o concluzie referitoare la leagănul românilor pe parcursul primului mileniu. Acesta trebuie localizat în sud-vestul Transilvaniei, estul Banatului, Oltenia, iar la sudul Dunării, în regiunea dintre râurile Timoc şi Morava. Acesta este doar nucleul, stabilit pe baza gradului de romanizare, a numărului descoperirilor arheologice daco-romane şi absenţa totală a migratorilor (goţi, iazigi, huni, gepizi, avari).
-----------
Restul e desigur bla-bla propagandistic.
Interesant este totusi ca acesti "continuitoristi inversunati" sesizeaza totusi profunda inrudire a romanei si albaneza si avanseaza ipoteza DACICA a albanezilor, exact ca si unii "migrationisti".


Se poate trage totusi o concluzie referitoare la leagănul românilor pe parcursul primului mileniu.
Acesta trebuie localizat în estul Banatului, Oltenia, iar la sudul Dunării, în regiunea dintre râurile Timoc şi Morava. Acesta este doar nucleul, stabilit pe baza gradului de romanizare, a numărului descoperirilor arheologice daco-romane şi absenţa totală a migratorilor goţi, iazigi, huni, gepizi, avari, - cum am mai spus.
Românii vor locui spre sfârşitul primullui mileniu si începutul celui de-al doilea un spaţiu mult mai întins:
Moldova a fost probabil populată începand cu pătrunderea slavilor în Balcani dupa 602 (însa masiv abia in preajma anilor 1300, la peste 50-60 de ani de la invazia din 1241), iar Transilvania, Maramureşul, Crişana şi Banatul vor incepe sa fie populate in aceiasi perioada.

Dar în acelaşi timp românii sud-dunăreeni vor pierde teren în favoarea slavilor. Lingvistic se poate dovedi desprinderea aromânilor din blocul românesc prin secolele IX-X, când are loc deplasarea acestora spre sud (acesta fiind şi momentul în care încep să fie menţionaţi în izvoare, vezi hartile postate mai devreme).
Românii sud-dunăreni au fost tot timpul în primul rând păstori, lucru datorat condiţiilor geografice, dar şi a celor istorice.
Megleno-românii sunt urmaşii românilor din Bulgaria, care au locuit în special Munţii Balcani. Se ştie că revolta acestor păstori români a dus la formarea celui de-al doilea stat bulgar, primii conducători ai acestuia fiind o familie de români, Asăneştii. Ponderea etnică a românilor în cadrul Bulgariei Vechi a fost destul de mare.
Ceea ce trebuie subliniat este emancipareaa românilor sud-dunăreni, înaintea celor nord-dunăreni, reprezentând astfel un factor politic activ şi nu o populaţie supusă.
Semnificativă în acest sens este denumirea de vlahi, dată de slavi tuturor românilor. La sudul Dunării aceasta a desemnat întotdeauna pe păstorii români liberi. La nordul Dunării, în schimb, termenul români, tradus în textele slave tot prin vlahi, a ajuns să însemne ‘ţărani dependenţi’. Acest lucru ilustrează originea neromână a claselor conducătoare din cadrul primelor formaţiuni politice româneşti (aceştia erau slavii si cumanii, lucru dovedit în primul rând prin terminologie).

Alte date interesante la :



Este tocmai o dovada ( e drept, - indirecta) la originea partial Sudica si MONTANA a poporului romanesc. Intr-adevar, in anume conditiuni istorice specifice existente in primul Mileniu si la inceputul celuia al 2-lea, Transhumanta ciobanilor s-a transformat intr-o adevarata Migratiune. Treptata insa definitiva. Pastorii romanici nu s-au mai intors la locatiile lor din Balkani. Acolo se asezasera Slavii, Bizantinii ii "vanasera" ca fiind "bogomili", apoi turcii ii impingeau dela casele lor.....
Lucrurile asa par sa se lege, dand contur logic si factic la teoria expusa.

Pe de alta parte:

Intr-adevar interpretarea e destul de "nefavorabila" celor care zic:" Ne tragem dela Roma".... Din punct de vedere genetic, populatia din actuala Ro nu seamana cu cea din Peninsula Italica. Insa multe asemanari are cu cele vecine, Sud-Slavice Si oarecum din Ungaria. Interesant ca nici cu genetica Grecilor nu prea seamana a Romanilor din Ro. Asta a propos de "substratul comun Traco-Hellenic" postulat de unii. Mda..… se pare ca genetica infirma
o inrudire intre Helleni si Thraci.

Insa la actuala populatie din Ro si tarile Slave din Sud exista o mare asemanare genetica si un important "factor Estic" ca sa zic asa.

Identitatea genetica a popoarelor Bulgar, Maghiar, Turk si Roman.

Bulgarii au caracteristici genetice identice identice cu ale turcilor, românilor şi ungurilor

Bulgarii au caracteristici genetice identice cu ale turcilor, românilor şi ungurilor, potrivit unui studiu realizat de profesorul bulgar Ivo Kremenski, şeful laboratoarelor de genetică ale institutului "Maicin Dom" din Sofia. Kremenski este şi consultant naţional pe probleme de genetică, informează Monitor.


Minciuni “pioase”….despre “continuitate”

O asemenea minciuna propagandistica este teoria “continuitatii cu orice pret”
Gheorghe Şincai, Nicolae Iorga, Dimitrie Onciul, Gh. Brătianu, Eugen Lozovan au fost mult mai precauţi. Şincai, de exemplu, spunea că Engel, care susţinea că românii au ajuns în nordul Dunării aduşi de hanul protobulgar Krum (803-814), are dreptate…..

Ma intreb sincer.... chiar sunt UNII care nu vor sa priceapa ca "migatia" de la S la N este o deplasare in chiar directiile de transhumanta folosite de pastorii si negustorii din Balkani timp de secole? Asta o data. Apoi deplasarea catre N este inceputa odata cu venirea Slavilor ce dizloca romanitatea Sudica. Insa nu cred ca se poate vorbi de un exod "brusc". S-a intins pe secole miscarea aceasta, este simplu si firesc de gandit astfel si in perfecta concordanta cu faptul ca LA UN MOMENT DAT, prin secolul 12-13 numarul vlahilor ajunge "semnificativ" in Ardeal ( DUPA SECOLE DE DEPLASARE DINSPRE SUD!) si exista o "presiune demografica" DUBLATA de cea a evenimentelor politice, ce determina o trecere importanta catre Sud si apoi Est de Karpati, DUPA ( sa retinem mereu asta!) DUPA devastarile facute la 1241!
Faptul ca pornind din "Bazinul Olteniei" romanicii s-au extins si de acolo, catre Est prin viitoarea Valachie, - aia e altceva. Miscarea trebuie totusi sa fi fost minimala si s-a rezumat tot la tinuturile sub-montane, unde nu prea "bantuiau" migatorii diversi.... si asta s-a spus de nenumarate ori! ( prin tinuturile de "sub munte", cum zicea Kronicul Cantacuzin).*****

SI...... Chiar NIMENI nu isi pune intrebare de ce Walachia isi are denumirea de MUNTENIA?! Chair din ce am postat mai sus se deduce asta! Romanii veneau si "coborau" din cele tinuturi montane si sub-montane impadurite despre care vorbim. Insusi "drumul capitalelor de Scaun" explica multe...

--------
Exista asa cum s-a spus stramutarea celor 270.000, - insa am incercat a arata ca fenomenul deplasarii este mult mai amplu decat asta, dar este continuu si extins pe secole.

"In the 7th century, in the Acts of Saint Demetrius, it is related how the Avar Khan deported from Illyricum to Smirnium, in Pannonia 270,000 people "that followed the Roman tradition" and they might be the ancestors of Romanians.

Dupa cum vezi, este documentata o deplasare de populatie romanica (270.000 ca numar) in Pannonia din Illirya (ceea ce ar explica inrudirile limbii romane cu albaneza si cu dialectele nord-italiene),ca urmare a actiunilor avarilor. Si daca avarii i-au luat cu ei pe romani ca forta de munca in Pannonia, este foarte posibil ca    acei avari care sunt stramosii secuilor de
azi *sa ii fi luat cu ei si in Transilvania.
*Nota: despre originea partial avarica a secuilor vom discuta in alta parte.

Nu prea apar dovezi istorice concrete in sensul unei migratii dela sud catre nord , asa este, insa dovezile "adiacente" sunt destule. Daca privim lucrurile in "ansamblu", si abordam studiul in chip interdisciplinar, - vedem ca asa sunt lucrurile si nu altfel.
Nu-s dovezi istorice in cronici despre romanii nord-Dunareni, pentru ca NU AU CUM sa fie dovezi despre cine nu exista acolo in asa numar cat sa prezinte importanta, chiar pentru cronicarii care totusi notau destule "amanunte". ....
Daca apar semnalari in "Gesta" si luam de bun ce scrie acolo si chiar credem ca se refera la evenimentele dela anii 1000, atunci da, -putem crede,- ca au gasit acolo Slavi, Vlachi si Altii ( Bulgari etc).
Asta se incadreaza exact in "scenario" descris mai sus si de alte atatea ori. La venirea maghiarilor romanicii sud-dunareni erau in finalul procesului de formare a unui popor NOU, prin amestecul cu acei Slavi, etc gasiti pe teritoriile de care vorbim. Intr-adevar, putem vorbi de "poporul romanesc" atunci cand avem o "limba romaneasca formata". Iar asta se desavarseste pe la finele primului Milleniu, nu?
Toti stim asta.

Si sa nu-I uitam pe Avari!

Hai sa explic din alt unghi de vedere,  de ce cred in ipoteza migratiei vlahilor la nordul Dunarii in secolul VII, adusi ca forta de munca de catre avari. :
Avem pe de o parte niste elemente lingvistice sesizate inclusiv de unii romani, cum ar fi Ovid Densusianu (1873-1938) si pe de alta parte mentionarea romanilor in Gesta Hungarorum.
Ovid Densusianu, ca si alti lingvisti europeni, au sesizat, pe langa elemente comune intre limba romana si cea albaneza si prezenta unor modificari lingvistice din limba romana comune cu modificari aparute in dialectele nord-italiene cu cateva secole dupa retragerea romanilor din provincia Dacia. Avand in vedere faptul ca Imperiul Roman de Rasarit (mai tarziu Imperiul Bizantin) incepuse deja sa sufere un fenomen de "grecizare", singura explicatie gasita de respectivii lingvisti a fost faptul ca poporul roman s-a format undeva pe coasta dalmata, foarte aproape din punct de vedere geografic si cultural de Italia.
Pe de alta parte avem mentionarea existentei romanilor in Transilvania la data sosirii acolo a maghiarilor in conformitate cu ce scrie Gesta Hungarorum. Multi maghiari sustin ca ce apare scris in Gesta Hungarorum privind existenta romanilor in Transilvania este o poveste, dar, intreb din nou, ce sens avea in perioada respectiva ca un cronicar sa inventeze asa ceva in secolul XII? : Atunci nici macar nu exista vreun fel de constiinta nationala si nici nu se punea problema de vreo revendicare a romanilor in plin sistem feudal.
Singura teorie care poate "impaca" in mod satisfacator aceste doua aspecte ale istoriei noastre (problemele lingvistice si mentiunile din Gesta Hungarorum) este cea a aducerii romanilor de catre avari de pe coasta dalmata pe post de mana de lucru.
_________
**** Nota: Aceasta explica si deiferentele de dialect intre Vlachii Munteni-Olteni ( intre care acele celebre "facusi", "mersesi"  ) fata de variantele Ardelene, pe de-o parte si Moldovenesti pe de alta. Cele 2 amintite avand comune fenomenele "inchiderii" lui "a" in "o", numai un exemplu....



Se tot speculeaza de catre unii adepti ai continuitatii ca Romanii s-au "nascut" crestini!
(....)faptul ca exista urme "crestine" undeva, NU SPUNE ce Limba vorbeau aceia! Nici daca artifactele gasite sunt partial de factura romanica! Pai, - REPET, - astfel de artefacte s-or gasit si la germanii din N, la Britoni, si chiar la .... Basci! Si nu a dovedit ASTA ca aceia sunt ori au fost ceva "romanici" ori romanizati.

Aici sta treaba si HIATUS-ul istoric.

Purtatorii de obiecte crestine puteau fi mai multi in epoca zisa de tine. Dar in primul rand MISIONARII crestini! Crede cineva   sincer ca s-au crestinat prea multi in 160 ani de stapanire Latina? Cand Crestinismul era prigonit peste tot? Eu cred ca numarul bastinasilor crestinati atunci a fost nesemnificativ!
Iar la retragere si dupa.... Dumnezeu stie cati or mai ramas in Dacia....
Insa MISIONARII cei "multi" vin abia APOI peste Dunare, in sec. 4-5. Si vin din Constantinopol, nu? Posibil vorbitori de Greaca mai mult decat de Latina caci: S-au "romanizat" vreo-data "Romeii"? Niciodata. Cu toate astea EI isi ziceau "Romani", - dupa caderea Apusului la 476.
Misionari greci si posibil de alte neamuri. Sa nu-i uitam pe Goti, - s-a vorbit destul de asta.



Romanizare?….

Colonizarea a insemnat si n-a insemnat romanizare:trupetii Romei erau de toate natiile posibile, de la sirieni la cartaginezi. Erau, fireste, si ceva ofiteri cu nas roman, dar nu se stie câti au avut curajul sa purceada la formarea poporului nostru folosind in acest scop nobila matrice feminina bastinasa, când gherilarzii pândeau din maquis.  Cucerirea Daciei a fost treaba grea (nu degeaba au benchetuit invingatorii patru luni dupa aia) si facuta pe (cel mult) jumatate: Oltenia, Banatul si o buna parte din Transilvania au intrat pentru 165 de ani in Imperiu. Nu-i putin, dar nici prea mult; restul Balcanilor au stat sub cizma viitoarei Italii mult mai mult, intre patru si (pentru coasta dalmata)
sase secole jumatate, iar tarile de acolo nu se pretind latine. Nici Anglia, cu-ale ei patru secole de dominatie romana, cam tot atât cât - culmea - Panonia.
Apeductele si monedele de care e plina Europa nu sunt deci cel mai fericit argument pentru apararea cauzei românesti in problema Ardealului....
Dealtfel nici nu e important asta. Insa UNII vor sa demonstreze NE-demonstrabilul recurgând la asemenea "argumente" .... 

Si sa speculam mai departe?

Sfantul Patriciu a crestinat Irlanda prin secolul 5. Venit de la Roma. Le-a adus si limba latina.... si? I-a "romanizat" pe celtii aceia? Nici vorba! Insa artefacte Crestine de factura romanica sunt peste tot in Irlanda, la acea epoca!
Un pic mai circumspecti sa fim....

Folosirea textelor istoriografice în politică nu este surprinzătoare. Eu am arătat utilitatea politică în „doctrina politică a românilor”, în ideologia politică, a unor texte istorice clasice ca şi a unor eventuale texte viitoare care cuprind opiniile exprimate de mine. Sunt absolut convins că acele opinii exprimate de mine sunt mai eficace în plan politic, şi pentru că sunt mai respectuoase faţă de adevăr, decât „teoriile continuatiste”. Surprinzătoare este înţelegerea doar a utilităţii politice a opiniilor istorice, fetişizarea lor, ignorarea completă a adevărului istoric aşa cum evoluează el cu trecerea timpului, folosirea de tot felul de strategii politice, ticăloase şi mojiceşti, în dezbaterea de idei ori sugerarea „artei compromisului” în obţinerea concluziilor. Sunt indivizi suspendaţi între istorie şi politică, nu pot evalua nici adevărul istoric din nişte opinii, de fapt nici nu-i interesează, dar nici utilitatea politică a lor, cramponând-se de nişte dogme „sacre”, sunt adevăraţi produşi ai manipulării.

Dumitru Protase este un arheolog şi un numismat român, valoros, de largă recunoaştere internaţională, un adevărat patriarh român al domeniului, iar în plan politic este un „continuatist”, care nu-şi permite însă ca istoric să ignore problemele. El vorbeşte despre expansiunea în afara Daciei Traiane a românilor ca şi de admigraţia din dreapta Dunării a românilor. Dar le dă nişte sensuri considerate de ele cât mai favorabile românilor. Pentru el „cât mai favorabil” nu este „cât mai aproape de mari performanţe culturale” ci „cât mai mult timp în spaţiul românesc”. Are o viziune demograficistă, asupra poporului român, scuzabilă dată fiind formaţia şi specializarea sa. Viziunea sa este o continuare a unor curente culturale rasiste de dinainte de al Doilea Război Mondial, de care oameni ca şi Iorga şi alţii nu era străini. În fond concepţia rasistă, despre politică, sau numai despre cultură avea importanţă în configuraţia culturală a epocii.

Este cel mai probabil că strict demografic văzând lucrurile, migraţia din dreapta Dunării să fi fost o admigraţie, în sensul că viitori români găsiţi în nordul Dunării să fi fost mai numeroşi decât noii veniţi. Sub aspect etno-cultural, ceea ce au adus admigranţii este esenţial pentru cultura şi solidaritatea etnică românească, este esenţial pentru formarea poporului român. Şi dacă motivele culturale, aduse de admigranţi sunt aduse din văile Savei, Dravei, Drinei, Moravei, Iskărului şi ale Dunării ce le unea şi ale Dunării de mai departe în amonte şi în aval, defineau deja o cultură etnică română, mai că se poate spune că poporul român nu s-a format pe nici un centimetru al actualei Românii.

Este un punct de vedere spiritualizat, de definire a etniei ca supravieţuire prin spirit ca şi comunicare cu cei dispăruţi peste limita morţii, atât de înapoi în timp până mai găsim oameni cu care am putea să ne înţelegem bine, adică până la orginile românilor. Genetica dovedeşte clar că nu există o bază genetică pentru etnii. Probabil însă că triburile vechi aveau zestre genetice oarecum distincte. Dacă vreodată în viitor ar putea fi fixate acele caracteristici genetice, am putea şti câţi oameni din ziua de azi se trag din celtiliri, câţi din daci, din slavi veniţi mai târziu, câţi din sarmaţi, câţi din avari etc. Toate etniile sunt amestecuri de triburi şi de populaţii genetice, însă probabil că unele au un trib preponderent sau măcar preferat. Mult timp am crezut că etnia română nu ar avea o sorginte tribală. S-ar putea însă să nu fi fost chiar aşa, s-a putea ca o dată să schiţăm bazele chiar tribale ale culturii noastre şi geneticienii să ne spună că oamenii din acea familie de triburi aveau „faţa ca spuma laptelui” şi „părul ca pana corbului”, deşi acei geneticieni nu ne vor fi citit basmele.

M-am referit la
Dumitru Protase - Orizonturi daco-romane


Realitatea este ca …

Nu se putea romaniza nimic DURABIL in cei 160 ani, cand numai 30% din fosta Dacia a fost cucerita si cand aportul de "colonisti" a fost slab, stiut fiind ca nici macar toti din acestia nu erau vorbitori nativi de latina ( culta ori populara). Iar dupa retragere, a urmat revenirea Dacilor liberi care au "sters" totul ce ar fi putut ramane ca slaba romanizare. Am spus si asta in ce am scris in trecut. Si am mai spus si ca posibil ca unii din acesti daci sa nu se fi "romanizat" mai apoi, NICIODATA. La venirea Altora in cele zone Carpatice, acesti Daci si-au schimbat treptat doar limba vorbita. Si cred ca in ce priveste sub-dialectul Moldovenesc, PARTIAL anumite caracteristici dovedesc ca in prima faza acea populatia a vorbit mai intai un idiom daco-slav si abia apoi s-a romanizat undeva DUPA secolul 10-11, in contact cu valul romanofon ce venea din Ardeal.
Iar altii din fostii daci Karpici nici ca s-au slavizat ci de-a dreptul au devenit Old-Türk sub cuceririle succesive de popoare Türk enumerate in trecut, - "PREGATIND TERENUL" pentru "Secuizarea" rapida ce a urmat.

Iar in ce priveste zona de "sud":
In schimb, DA, - in arealul incercuit de mine , contactul cu Roma Imperiala a fost indelungat si profund, ca si aportul de colonisti. Acolo intr-adevar se putea face o romanizare temeinica si care sa reziste presiunilor ce au urmat. Am incercat sa argumentez asta cu multe citate ce am gasit, majoritatea din autori romanesti ori cu citate folosite de autori romani, - tocmai pentru a nu aduce dubii de "roeslerian-ism".
Dealtfel, eu nu-s roeslerian. Eu ( vezi imaginile si textele postat de mine inca dela inceput de topic!) am sustinut ca "romanizarea" cuprinde si un restrans teritoriu montan si sub-montan din ce este Banatul si Oltenia de azi, la contactul cu zona mai larga dela Sud de Dunare. Mai mult inca, studiind cele scrise de altii si linkurile am ajuns la concluzia ca regiunea Nord-Dunareana supusa acelei romanizari mai intense si care a REZISTAT si dupa retragere, este o regiune in care aceasta romanizare s-a facut inca DINAINTE de cucerirea propriu-zisa. Numai asa a fost posibila si devenita durabila. Si explic si de ce: Este pe "directia" de transhumanta Sud-Nord si invers ce ciobanii balkanici au folosit-o multa-multa vreme , iar negustorii cu ale lor "kervane" la fel, facilitand astfel patrunderea elementelor de latina populara si impamantenirea acestora.
In nici o alta regiune decat cea incercuit in imaginea prima, - asta nu s-a fost posibil.
Este mai mult decat ce zic unii istorici nonconformisti… si mai credibil.
Indiferent de obtuzitatea altora, toate acestea adunate si puse in context, dovedesc "teoria" postata de mine.
Nu are rost acum sa reiau mereu si mereu citatele si toate cele. De fapt, nimeni nu zice ca n-as avea dreptate, deoarece toti is de acord ca ROMANIZAREA S-A FACUT SI LA SUD SI LA NORD DE DUNARE.
Insa eu am incercat a demonstra ca Regiunea respectiva este mult mai redusa decat se crede ( am explicat de ce!).

Nu exista nici o continuitate "romanica" importanta Nord-Dunareana in afara de spatiul Banatului si partial al Olteniei de azi.
 Romanitatea Sudica este insa cunoscuta, atestata, documentata.
Astea sunt faptele istorice, restul e un Fals, un fel de fals "pios" fabricat cu migala si cu "poveste", repetat de 1000 ori, pana ce UNII au ajuns sa creada... ca doar "de aia scrie in carte, ca e adevarat", nu? 
Poporul romanesc si limba romaneasca asa cum le stim s-au finalizat in formare pe la finele primului Millenium, mai ales in spatiul de la Sudul Dunarii, cu toate ca asa cum s-a spus, deplasarea catre Nord incepuse deja de la venirea Slavilor.
Pentru cine INCA se face a nu intelege, nici ca va "intelege" vreodata....

Caci unde "propaganda e.... NIMIC nu (mai) e".

Unii propagandisti spun ca daca ar fi fost originar în Balcani, poporul român ar fi avut alta civilizatie medievala.... Incredibil!

Care?

Continuum-ul cultural-religios Balkanic


Cultura populara romaneasca este MULT asemanatoare cu cea Balkanica si Slava. Nu ma face sa obosesc in a enumera jocuri, traditii populare, eresuri ( chiar si cele Bogomilice, da! cauta pe net, tu "fan al Ortodoxiei"), mituri si legende. Destul numai a gasi la ce zice Eliade Mircea despre "Avestita si Sisinie (Sisoe)" intre care si :

"Problema dualismului religios in Europa de Sud-Est"
DUALISMUL BOGOMILIC este factor constitutiv la spiritualitatea populara romaneasca!

Iar asta este un Dat important in ideea "sudica".

Foarte multe ecuatii din mitologia romaneasca se bazeaza pe înfruntarea dintre doua entitati mitice antagoniste: Sf. Ilie vs. Dracul, Sf. Sisoe vs. demonita Avestita, Sf. Haralambie vs. demonul bolii Ciuma, Solomonarul vs. balaurul, Sf. Gheorghe vs. balaurul etc.

Daca miturile dualiste sunt atat de importante în economia mitologiei folclorice romanesti (si balcanice), atunci - evident - este importanta si originea lor. Iar problema aparitiei dualismului religios din sud-estul Europei a fost una foarte controversata în randul savantilor europeni înca de la jumatatea secolului al XIX-lea.
---------
Ca tot vorbeam de contributia Bizantinilor la decimarea, ori stramutarea vlahilor sudici cazuti la Dualismul Bogomilic....  catre Nordul Dunarii ( mesajul mai vechi despre Hasdeu).


"Problema dualismului religios in Europa de Sud-Est"

DUALISMUL BOGOMILIC este factor constitutiv la spiritualitatea populara romaneasca!

Iar asta este un Dat important in ideea "sudica"
Trebuie sa repetam aceasta idee si sa incercam sa o aprofundam in intelesul ei, deoarece acest “dualism” il intalnim si azi in psihologia de massa a poporului romanesc….

Foarte multe ecuatii din mitologia romaneasca se bazeaza pe înfruntarea dintre doua entitati mitice antagoniste: Sf. Ilie vs. Dracul, Sf. Sisoe vs. demonita Avestita, Sf. Haralambie vs. demonul bolii Ciuma, Solomonarul vs. balaurul, Sf. Gheorghe vs. balaurul etc.

Daca miturile dualiste sunt atat de importante în economia mitologiei folclorice romanesti (si balcanice), atunci - evident - este importanta si originea lor. Iar problema aparitiei dualismului religios din sud-estul Europei a fost una foarte controversata în randul savantilor europeni înca de la jumatatea secolului al XIX-lea.
---------
Ca tot vorbeam de contributia Bizantinilor la decimarea, ori stramutarea vlahilor sudici cazuti la Dualismul Bogomilic....  catre Nordul Dunarii ( mesajul mai vechi despre Hasdeu).

Si ca inca o dovada a venirii din Sud, in contextul amintit al persecutiilor anti-dualiste:
Inca si azi exista comunitati Bulgaresti in Romania, cei mai multi fiind Catolici....
Ciudat, nu?
Ii intalnim in Banat ( interesant, nu?), alaturi de romani. Unii, in decursul vremii au migrat pana langa... Bucuresti, in ce este acum un mic orasel numit Popesti-Leordeni, unde formeaza aproape 40% din populatie! Am studiat problema si am vazut ca azi sunt aproape complet asimilati lingvistic, pastrand numai uneori numele cu sonorizare slava si credinta Catolica. Insa ei stiu ca "sunt" bulgari.
Cei din Banat inca pastreaza limba si obiceiurile.

Cine sunt acestia, de fapt? Bulgarii Catolici din zona Banatuluit reprezinta cea mai veche comunitate etnica de aceasta origine de pe teritoriul Romaniei, fiind cunoscuti sub numele de pavlicheni. Primele semnalari ale acestora in actuala zona a Banatului dateaza din unele acta ramase din vremea lui Pippo Spano ( Ozorai Pipo ) Comite de Temeswar si emise de Ordinul călugărilor Minoriti Bosniaci , ce semanleaza inca dinainte de 1175 existenta "ereticilor bulgari" in zona.
Pavlichenii (sau paulicienii) au fost membri ai unei comunitati "crestin-orientale" ce refuza Sfintele Taine, care a fost deportata din Mesopotamia in Tracia in secolul IX de catre bizantini. In contact cu populatia slava asezata deja in zona balcanica a rezultat un grup etno-religios vorbitor de limba slava si adept al ereziei pauliciene (din perspectiva ortodoxa).
In cele din urma au fost convertiti la catolicism de misionari in secolul XVI, pastrand insa denumirea sectei ca nume al grupului etnic.
Si daca tot vorbim de Banat sa amintim in context:

Ca tot vorbeam de motive folclorice vechi sa specificam  legatura existenta intre Dunare si asa-numita "apa a Sambetei". Exista o idee interesanta despre Dunare privita ca "hotar mitic" intre lumea de "aici" si cea de "dincolo". Interesant nu? "Dincolo" este privit deseori si ca "Origo", vorba lui Eliade. "De acolo venim, ACOLO ne ducem". Asa e ca e interesant?

In mitologia romaneasca Dunarea este considerata si ca fluviu sacru cu calitati purificatoare. Invocarea inotului peste Dunare este exprimarea artistica a unei practici de ritual de care se leaga increderea in existenta unor puteri in stare sa biruie pe cea a "arcului incordat", dar si legatura cu "lumea ailalta".. Inotul are loc la inceputul unui an nou, la solstitiul de iarna....
----------
Conform unor vechi credinţe, Apa Sâmbetei era un râu care se vărsa în Infern; legenda spune că apa fierbea toată săptămâna şi numai sâmbăta se potolea, de unde i se trage şi numele;
Alteori Dunărea este Apa Sâmbetei. Si este semnificativ faptul ca Dunărea "fierbe" numai la "Cazane".

Portiunea din defileul Dunarei intre Dubowa si Ogradena, formata din Cazanele Mari (4 km lungime) si Cazanele Mici (5 km lungime),este locul unde Dunarea este fortata sa treaca printre munti, unde latimea se ingusteaza intre 180-250 m.

Inaintea construirii barajului de la Portile de Fier, latimea minima a fluviului era de 150 m. Intrucit debitul de apa trebuie sa treaca prin aceasta "spartura" adincimea apei atinge, in unele locuri 100 m, iar curentii din adincuri sint extrem de puternici, la suprafata apa dind aparenta de fierbere.
De o parte si de alta a Dunarii trec drumuri, prin multe tuneluri pe malul sarbesc, sapata in stinca pe malul romanesc, cu portiuni deseori deosebit de inguste.

In zona "La Cazane", la intrarea in golful raului Mrakonia se afla Schitul Mrakonia ("Monastirea de sub ape"). Tot aici se afla inscriptia sapata in stinca "Tabula Traiana" care consemneaza inceputul drumului suspendat al lui Traian pe teritoriul Daciei (40km). La seceta dela 1835, nivelul Dunarii fiind scazut, se vedeau iesind din apa 20 de piloni ai fostului pod, la distanta de 50 metrii, lungimea podului fusese de 1135 metrii. . Podul avea la capete turnuri de fortificatie si era pazit de doua castre: Drobeta pe malul dacic si Parce pe malul opus.
---------
Aici este, - poate, - legatura intre mit si realitate privind "trecerea". "Trecerea catre Dincolo", peste "Apa Sambetei, - cea care fierbe".
Reminiscenta mitizata a unui amplu eveniment istoric?
Si... este vorba de o singura "trecere", numai catre un SINGUR SENS?

Sesizati "subtextul"..... mai ales cel cu "Fons et Origo"  .
 Mergem mai pe departe cu demonstratiunea?

Deocamdata putin “intermezzo” :

Cuvantul cioban exista si in limba turca, cu aceeasi semnificatie ca si in limba romana. Cum stim cu aceasta denumire sunt mentionati frecvent de catre vecinii sudici acei romani cu care intrau in contact si convietuiau. Un POPOR DE PASTORI, asa sunt cunoscuti romanii inca din cele mai vechi timpuri, traitori in zonele montane si sub-montane si care se deplasau deseori datorita transhumantei specifice, pe distante incredibile!

Cuvantul este turcesc si exista si la limba maghiara. Csobán.
Turk = Čoban / çoban .

Dar si la Serbo-Croata = čoban. Variante interesante šuban, šoban si aici avem o extrem de interesanta legatura cu šuban intalnit in limba Pharsi ( Persana).

Despre Haina Ciobanului avem iar o legatura interesanta! ŞÚBĂ ( vezi persianul šuban)

Din serbo-croata. šuba, magh. suba, - conform DEX.
----------
Idei , ceva?

O "mica plimbare" din Persia -> Anatolia-> Balkani?  . Ne gandim si punem totul "impreuna", ce dracu! E , - vorba lui Eliade, - aici o adevarata Coincidentia Oppositorium! 

Dar hai sa intram in "ceatza" si mai mult cu cuvantul BACI - Bács ( vezi si sensul "nenea")., cuvant intalnit in Balkani ca si la nord de Dunare:

Bací (-i), s.m. – 1. Cioban care conduce o stînă. – 2. Formulă de reverenţă cu care se adresează persoanelor în vîrstă sau de un nivel superior. – 3. La jocul de arşice, copilul care aruncă primul. – Mr. baci, bagi, megl. baci. Origine necunoscută. Opinia predominantă este că avem a face cu un cuvînt de provenienţă orientală, dar anterior contactului cu turcii (ceea ce pare a se adeveri prin prezenţa sa în dialecte, şi de asemenea prin apariţia sa constantă, ca nume de persoană, din sec. XIII; cf. Hasdeu 2296). Ar fi, prin urmare, cuvînt cuman sau turanic (DAR), sau derivat de la iranianul bac (Densusianu, GS, IV, 149). Evident, este dificil de combătut fundamentele acestor opinii, atîta vreme cît nu se poate indica, pe de o parte, etimonul turanic exact, sau, pe de altă parte, calea de pătrundere a cuvîntului iranian. Cert este că termenul se află în toate limbile balcanice slave care înconjoară teritoriul rom. (bg. bač, sb. bač(a), slov., ceh. bača, mag. bacs(i), bacsó, pol. bacza, ca şi ngr. μπάσσιοσ, alb. bats. Însăşi aria de răspîndire a cuvîntului pare a indica provenienţa sa rom., căci numai rom. a fost direct legată de toate limbile menţionate mai sus, şi faptul că acest cuvînt nu se explică prin mijloacele proprii nici uneia din aceste limbi. Totuşi, nu este posibil să-l explicăm, pînă în prezent, numai prin intermediul rom. În ce ne priveşte, şi dat fiind că în orice caz ne aflăm pe terenul fragil al conjecturilor, nu excludem posibilitatea de a se fi conservat în baci un cuvînt autohton, poate cel care corespunde lat. pater şi posibil acelaşi care s-a păstrat în bade. Originea dacică a cuvîntului fusese postulată încă de Hasdeu, Columna lui Traian, 1874, 104. – Celelalte explicaţii vechi par prea puţin plauzibile. După Miklosich, ar fi vorba de un termen sl. care trebuie pus în legătură cu bašta „tată“ (Slaw. Elem., 14) şi cu baština „moştenire“ (Lexicon, 12), ipoteză greu de susţinut, datorită dificultăţilor fonetice. Şeineanu, II, 42, propunea ca etimon tc. baş „şef“, care la rîndul lui nu poate fi posibil nici din punct de vedere istoric, nici fonetic. Gáldi, Dict., 103, propune mag. ca izvor al rom., poate pe baza hazardatei despărţiri pe care o face DAR la sensul 2 al cuvîntului baci, considerat acolo ca diferit de 1 şi derivat din mag. – Pentru provenienţa rom. a bg. bač, bačjo, bačija, cf. Candrea, Elemente, 401 şi Berneker 37; şi din ngr. μπάσσιοσ, cf. G. Meyer, Neugr. St., II, 76. Rosetti, II, 109, indică numai identitatea rom. cu alb. Der. băcie, s.f. (căşărie; ocupaţia baciului); băcioi, s.m. (baci); băcit, s.n. (dijmă care se plăteşte baciului); băciţă, s.f. (nevasta baciului; femeie care conduce o stînă); băciui, vb. (a prepara brînză; a face pe baciul; a munci într-o doară, a trage chiulul; a conduce).
Incurcate sunt “Caile Domnului”, asa este?
---------

La multe popoare studiul mitologiei este important in privinta deslusirii originilor....
Sa revenim putin la mitologia romaneasca, deci....
Exista o varianta "autentica" a mitului "etnogenezei romanilor"?

Eu nu cred. Intr-adevar, se fac referiri la tot felul de texte culese mai ales de Ghe. Asachi, - vezi poezia "Traian si Dochia" din 1838, insa mai nimic concret. Iar poezia in cauza este evident cu totul altceva decat o culegee din folklor.

Se spune despre Baba Dochia (sau Baba Odochia) ca simbolizează unul dintre cele mai importante mituri româneşti. Desigur. Insa nimic nu lasa sa se inteleaga ca este un mit al ETNOGENEZEI. In mod evident, finalul povestii e unul fata happy-end,…. Deci, daca ar fi sa ne luam dupa legende, - etnogeneza daco-romana nu se produce…
Există multe variante ale acestui mit, al cărui nume pare a proveni din calendarul bizantin, care pe 1 martie celebra Sfânta Martiră Evdokia. Orice alte interpretari cu “Dochia=Dacia” nu-si au rostul, - legatura este evidenta cu numele Sf. Evdokia si calendarul religios. Pe de alta parte, conform regulilor lingvistice ale limbii romanesti, “Dacia” nu devine “Dochia” pentru ca astazi sa re-devina… “Dacia”.

            Una din variante este varianta mitului "Traian şi Dochia" despre care celebrul critic literar George Călinescu spunea că este "rezultatul unei întregi experienţe de viaţă a poporului român". Se spune că Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal, de care s-a îndrăgostit Traian, cuceritorul Daciei. Urmărită fiind de trupele lui Traian, aceasta se ascunde pe muntele sacru, Ceahlău, împreună cu oile. Este ajutată de Maica Domnului, care o transformă împreună cu turma sa într-un complex de stânci.
Personal, fara sa-l contest pe Calinescu, marturisesc ca nu am gasit aceasta varianta in care in mod explicit sa se pomeneasca de Regele Decebal….
Insa exista destule alte variante populare ( si nu MODIFICATE de diversi “culegatori” de folklor!) in care Dochia este vazuta ca personaj negativ, malefic chiar. Interesant, nu?

O altă variantă povesteşte despre Baba Dochia care a avut un fiu, pe numele său Dragobete care s-a căsătorit împotriva dorinţei ei. Pentru a-şi necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră şi a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă. Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soţul iubit, a început să plângă. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Cristos i-a apărut în cale şi i-a dat o floare roşie, spunându-i să spele lăna cu ea. Mulţumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna şi a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită că a reuşit să ducă la bun sfârşit această sarcină grea, şi-a îndreptat paşii spre casă, dar nu a fost primită bine, soacra sa, din contră, auzind povestea fetei aceasta a acuzat-o că Mărţişor (aşa îi spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Iisus) era iubitul ei. După aceasta întâmplare, Dochia a pornit împreună cu turma sa spre munte, fiind convinsă că primăvara venise deja, altfel de unde ar fi putut Mărţişor să aibă floarea? Pe parcursul călătoriei sale, şi-a scos, rând pe rând, cele doisprezece cojoace pe care le purta, până a rămas fără nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea şi totul începuse să îngheţe. Dochia a îngheţat împreună cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stană de piatră. Rocile se pot observa şi astăzi pe muntele Ceahlău şi sunt o mărturie vie a acestui mit românesc.
(Despre etimologia Ceahlau s-a mai discutat : Ceahlău din magh. "Csaholó", "Csagoló", varietate de vultur - Gypaetus barbatus- Alexandru Ciorănescu: DET, 1602. ).
In Basarabia si in unele sate din Muntenia, mai ales in Teleorman, aceasta zi de Martisor, este a Babei Marta….. Legendele privind aceasta faptura mitologica sint diferite si chiar e imposibil de stabilit un “tipar originar” al legendei, ca sa zic asa. Insa, repet… NICI VORBA de vre-un mit al “etnogenezei romanesti”.
Deci?
 Romanitatea Sud-Dunareana

Roman- Ruman-Vlach….
Apropos de denumiri de la "altii" imprumutate si folosite.
Numele "Roman" in loc de "Valach" si Romania.
Vezi teoria interesanta a provenianta numelui "vlach-valach".
Numele "Roman" desigur trimite la ROMA. Sunt indreptatiti la asta insa si altii, de origina ROMANICA, cu toate astea numai sporadic apar denumiri de LOCURI si limbi, in acest fel. Regio Romagna in Italia, Orasul ROMA , - desigur!, - Limba Rheto-Romana si altele cateva, probabil....
Dar...si:

Numele Imperiul Bizantin este un termen modern care era necunoscut celor care au trăit în vremurile de glorie ale imperiului. Numele original al imperiului în limba greacă era:

Ρωμανία Romanía sau Βασιλεία Pωμαίων Basileía Romaíon, o traducere din limba latină a numelui Imperiului Roman, Imperium Romanorum. Termenul Imperiul Bizantin a fost inventat în 1557, la aproximativ un secol după căderea Constantinopolului, de către istoricul german Hieronymus Wolf.
---------
Bizantinii se numeau pe ei înşişi Ρωμαίοι – Romaioi care devenise deja un sinonim pentru Έλλην - Elin, şi mai mult ca niciodată până atunci dezvoltându-şi o conştiinţă naţională, ca cetăţeni ai "Ρωμανία ", ("Romania", aşa cum se numea Imperiul Bizantin).

-----------
Acesta si nu altceva este termenul si locul APROPIAT de unde vine denumirea de "Roman-ruman" pentru vorbitorii acestei limbi neo-romanice, cu toate ca, defapt "Romeii-Rhomeii" insisi au fost greci in cea mai mare parte, iar nu latinofoni. Interesant cum se tot "plimba" numele astea de popoare si state in acele vremi, nu?
Si mai interesant este ca , - ALATURI de Imperiul Bulgaro-Valah, adica Bulgaro-Ruman exista totusi, in epoca de care vorbim o forma de statalitate "Romaneasca" in Sudul Peninsulei Balkanice , despre care rar se vorbeste.
Statul Walachia ( Mare) Sudica:

Vlahia Mare (în limba greacă: Μεγάλη Βλαχία (Megale Vlachia)), cunoscută şi ca Tesalia Valahă, a fost un stat al ciobanilor aromâni (vlahi), care a existat în secolele al XII-lea – al XIII-lea, care includea zona grecească Tesalia, zona centrală a Munţii Pindului şi unele părţi ale Macedoniei.

Prinţesa bizantină Anna Komnene (1083 – 1153) a fost primul autor medieval care a scris despre aşezările aromâne din munţii Tesaliei. Benjamin din Tudela, în secolul al XII-lea, este autorul primei relatări despre statul independent "Vlahia Mare" din munţi. El scria: "Nici un om nu poate urca să se lupte împotriva lor şi nicun rege nu poate domni peste ei."

După cucerirea latină a Constantinopolului din 1204, Vlahia Mare a fost inclusă în Despotatul Epirului, dar a reuşit să-şi recucerească rapid independenţă.
-------------
( Ca paranteza interesanta este ca un asemenea Stat al Aromanilor de Pindus a existat si in anii '40, sub protectorat Italian, ultimul Principe fiind Julius Milványi de Cseszneg  , - un Aroman 100%....)

------------
Iata Valahia de Sud, din anii 1200, in cuprinderea Imperiului Romaíon:

Ce doresc sa spun de fapt?
Exista "destula Romanitate Sudica" pentru a asigura "aportul de populatie" din cauzele mult-expuse in trecut, pentru ca in perioada urmatoare sa apara o Statalitate romanica si la N de Dunare.

Daca mai exista o Romanitate in Pannonia , aceasta era sigur SLABA dupa ce trecusera atatia pe acolo si mai ales dupa ce se stabilisera Slavii prin zone intinse ale Campiei. Este, desigur posibil ca aceasta romanitate panonica sa fie dizlocata patre Est, spre Ardeal, la venirea Maghiarilor, insa nu-mi este prea clar asta, mai ales in asa o masura importanta cum o prezinti tu.
Insa...
Asa cum am aratat, la Sud exista o importanta Romanitate, un adevarat "Bazin Romanic" care s-a destabilizat incepand cu migratiile prime, s-a accentuat la venirea si asezarea Slavilor si a continuat in ritm accelerat odata cu razboiul bizantin impotriva Bogomililor. Cand s-au stabilit Otomanii in Balkani, deja "bazinul valach sudic" era in buna-masura "revarsat" catre N de Dunare, contribuind la popularea cu romanici a arealului actual al Ro, ceea ce a facilitat si fondarea unor State Valahe Nordice. Desigur, formatiuni statale ( Cnezate) au mai fost in Nord, dar SLAVE, nu valahe, - aici e diferenta. Sa nu uitam nici o clipa de mixajul de populatii de care tot vorbeam in trecut, mixaj caracteristic aceleia perioade la stanga Dunarei....
Sa nu uitam iarasi ca ATUNCI ca si mult DUPA, valahii au fost popor montan, de pastori mai ales. Practicau transhumanta si "kervanitul" pe toata Balkania, pe trasee stiute de secole din care cel mai important pe ruta catre Nord, peste Dunare.
La fel au facut si cand, aproape de epoca moderna, ultimele asalturi impotriva romanilor sudici i-a IMPINS TOT PE ACELASI DRUM!

Calea pe care deja o stiau, pe care o urmau de secole prin meseria si specificul lor de mod de viata.

(.....)
Centrul cultural şi economic al vlahilor era oraşul Moscopole, astăzi pe teritoriul Albaniei, care avea în 1760 o populaţie de 60.000 de locuitori, 14 bresle de meşteşugari, o tipografie, o bibliotecă şi o universitate. Însă această bunăstare a fost oprită de numeroase atacuri (1760-1790) ale armatei otomane, condusă de Mehmet Paşa şi Ali Paşa, care au jefuit şi ars oraşul, vlahii fiind fie ucişi, fie obligaţi să se refugieze, astfel că mulţi vlahi au fugit în Ţările Române, Transilvania, Austria şi Ungaria.
---------
Actele vremii consemneaza cu claritate un aport insemant de romani-sudici stabiliti in Austria, Ungaria si Ardeal, parca s-a mai scris despre asta in Forum. Imperialii chiar au incurajat acesta migratie a valahilor, se stie si asta.
Avem cazuri celebre de astfel de Valachi, nu mai dau exemple....

DATE


Iată că la sud de Dunăre procesul de formare a poporului şi limbii române prin durata mult mai mare a stăpânirii romane s-a putut desfăşura chiar mai temeinic decât în Dacia (al cărei nume va fi chiar împrumutat pentru parte din Moesia).
După mulţi istorici (Puşcariu, Dragomir, Gamilscheg etc) Timocul, Banatul şi Oltenia sunt leagănul formării limbii române . Sârbii cu greu au slavizat mai apoi şi numai în parte rămăşiţele coloniilor romane şi populaţia tracă romanizată. Populaţia românească s-a păstrat mai curată în văile înalte şi pădurile dese ale acestui ţinut muntos al Timocului. I.F. Dobrescu, în revista Geopolitica nr 1/2005 afirmă că “nu avem nici o dovadă de-a lungul a o mie de ani de istorie că regiunea timoceană ar fi fost la origine sârbească şi că ulterior, la o dată neştiută ea s-a transformat într-una românească, aşa cum se prezenta ea la sfârşitul secolului al XIX-lea, când de la est de râul Morava şi până la graniţa cu Bulgaria nu se vorbea decât româneşte”. Aria de formare a poporului român de la sud de Dunăre a fost mult mai mare, ea întinzându-se de la Dunăre şi până în Tessalia.

Legăturile dintre N şi S Dunării sunt evidente şi prin strămutările de populaţie. În anii 10- 12 a.D., consulul Sextus Aelius Catus transferă 50 000 daci la sud de Dunăre, la 57-67 a.D. guvernatorul Moesiei strămutase 100 000 suflete în dreapta fluviului. Dintre cei 80 de împăraţi romani 40 au fost de origine traco-iliro-dacă. Iosif Constantin Drăgan le înşiră numele în “Istoria românilor” (1993) la pag. 46. În 329 Constantin cel Mare a făcut pod de piatră peste Dunăre. Importanţa excepţională în destinele imperiului roman a zonei între sec III-VI l-a făcut pe V. Beşevliev să vadă în statul roman de atunci un “imperiu roman de neam tracic” [69].

Ruperea “romanitatii sudice”


La inceputurile evului mediu, dovezile despre Vlahii sud-dunareni se inmultesc:
În timpul migraţiilor şi atacurilor avaro-slave de după sec. VII populaţia sud-dunăreană romanizată a fost parte slavizată, parte s-a retras în munţii din Peninsula Balcanică, dând populaţia aromână, parte s-a retras înspre apus între coasta dalmată, Drava şi Morava dând pe acei maurovlahi (morlaci sau vlahii negri) ,o parte a trecut spre nord pe drumurile cunoscute ale transumantei,  iar o parte a rămas în munţii Timocului numeroase izvoare amintind vlahii timoceni.  La 818 “ducis Timocianorum” trimit soli la franci spre a solicita ajutor împotriva bulgarilor. Stoian Marokovici în “Les problemes serbes” se referă la Constantin Porfirogenitul care menţiona că pe Morava, Mlava, Pecus nu erau sârbi, ci o altă “populaţie de o altă formaţie etnică” [68].

Kekaumenos din sec. XI vorbind despre vechii locuitori de la sud de Dunăre şi lângă Sava spune că “îi numim daci şi besoi”. Ţinutul ajunge de pe la anul 1000 iar în stapânire bizantină vreme de două secole. După cum relatează clericul Ansbert, participanţii la cruciada a treia au fost atacaţi de vlahii dintre Timoc şi Morava. Niketas Choniates şi Kekaumenos amintesc de o traditie a rezistenţei valahe în faţa bizantinilor.

Primele mănăstiri din zonă datează din sec. XIII şi cărţile istorice sârbeşti spun că sunt făcute de Radul I Voivoda Vlaşci [7]. La sfârşitul sec. XIII în această parte a Serbiei a fost o evidentă ridicare a elementului românesc, regii sârbii au dat privilegii românilor şi cnejilor lor8. Iorga amintea o teză conform căreia în sec. X chiar era o formaţiune politică în zona Vidinului ce şi-ar fi extins autoritatea şi asupra malului stâng al Dunării.
În 1210, voievodul Mihail al Transilvaniei vine cu o armată din saxoni, români, secui şi pecenegi în ajutorul ţarului Asan Burul din Vidin9. Împăratul Iustinian recunoscuse de la începutul sec. VIII titlul de Caesar (ţar) bulgarilor ce îl ajutaseră să recucerească tronul după ce tot el i-a învins şi strămutat pe mulţi în Asia Mică10. Statul Asăneştilor este prezentat în izvoare ca “ţara valahilor”, arhiepiscopul Ioan de Sultanyeh face speculaţii privind latinitatea bulgarei şi a delimitării geografice a “Volaquiei”. Paisie, egumenul mănăstirii Hilandar în “Istoria slavo-bulgară” în 1762 spune despre vremea lui Asan cel Bătrân că “luaseră vlahii erezia romană, citeau vlahii latineşte că aceia sunt cu latinii de un neam şi o limbă” şi că mai apoi au oprit acestea cu pedeapsa că “li se va tăia limba” şi “aşa vlahii s-au întors la credinţa pravoslavnică şi citesc slavoneşte acum” [70].
Asan II stăpânea şi Cetatea Severin pe care o pierde la 1236 pentru a păstra ţinutul timocean Branicevo. După 1240 ungurii vor ocupa Maciva şi Braniceva. Există aici un Greborius ban de Cucevo şi Branicevo. O parte a zonei (fără să atingă Timocul) va fi dăruită de regele Ungariei ginerelui său sârb Dragutin. Va fi restituită însă lui Carol Robert. Vidinul era al despotului Şişman şi urmaşului său Mihail. Statul Timocean de la Dunăre dintre râurile Pek şi Lom (1280-1397) avea o populaţie majoritar românească şi o dinastie în mare parte de origine română (Sracimir era fiu de domniţă româncă şi soţ al unei romance).

Ungurii sub Ludovic I au pătruns în Bulgaria, unde cuceresc Vidinul în 1365 şi desfăşoară încercări de consolidare a ocupaţiei concomitent cu acţiuni de convertire la catolicism. Acestea nu au făcut decât să alimenteze revolta localnicilor bulgari şi români timoceni de credinţă ortodoxă11. În 1363 şi 1369 domnul muntean Vlaicu Vodă trece Dunărea pentru a elibera Vidinul. Succesul românesc făcut “şi cu voia unor locuitori ai săi” a înlăturat stăpânirea ungurească din banatul Vidinului şi a avut un mare răsunet, Vlaicu Vodă fiind apelat cu titlul de rege. Făcuse ceea ce va face Mihai Viteazul în Ardeal. El a mai cucerit şi Severinul şi Nicopolul. Ungurii luaseră Vidinul de la Straşimir ce era cumnat cu Vlaicu. Voievodul român până la încheierea păcii i-a dus pe locuitori la nord de Dunăre şi urmau să se întoarcă [12]. Ungurii vor uni politic şi administrativ Timocul şi Banatul sub conducerea unui ban din Vidin. Vlaicu vodă a primit o compensaţie în Făgăraş şi Severin şi a rămas apoi garant al ţaratului de Vidin recucerit de la unguri.

Pana acum am trecut in evidenta nenumarate dovezi “indirecte” ale originii preponderant sudice a romanilor….
Nu e vorba numai de atat. : Densusianu a atras atentia asupra multor "inovatii" lingvistice din secolele IV-VII comune atat unor dialecte italiene cat si romanei si aromanei. Pentru cine e curios, am gasit cateva tabele comparative realizate de Densusianu citate pe un site unguresc:


            Ipoteza sustinuta de multi istorici unguri conforma careia romanii nu ar fi putut aparea in Transilvania decat de prin secolul XIII deoarece pana atunci nu prea erau romani in Muntenia si Moldova se bazeaza pe o teorie a migratiei pe o ruta Serbia+Bulgaria->Muntenia+Moldova->Transilvania. Ori in toate legendele romanesti privind "descalecatul" Moldovei si Munteniei, primii voievozi din ambele Tari Romanesti (vezi povestea cu Dragos, zimbrul si Molda) veneau tocmai din Transilvania, deci in sens invers.
Eu cred, ca si unii istorici si lingvisti romani de buna-credinta, in teoria migratiei romanilor din Illiria (unde au luat nastere atat limba dalmata propriu-zisa cat si limbile romana, aromana etc.) in Pannonia (ca "sclavi" ai avarilor, stramosii secuilor), apoi in Transilvania (unde erau deja la aparitia ungurilor - vezi Gesta Hungarorum) si de aici in Moldova si Muntenia, dupa decimarea slavilor de acolo ca urmare a invaziei tatarilor. 
E posibila si o miscare peste Dunare din Bulgaria dupa distrugerea Imperiului Vlaho-Bulgar al Asanestilor de catre Imperiul Bizantin, dar mi se pare mult mai importanta ruta descrisa mai sus: Illiria->Pannonia(sec. VII)->Transilvania->Moldova si Muntenia(sec. XIII, dupa decimarea slavilor de catre tatari).

Aceste fapte par foarte verosimile. Si intr-adevar, statele romanesti extracarpatice apar abia DUPA marea invazie tatara de la 1247.
Voevodatele slabe si mici conduse de Slavi si probabil populate masiv de slavi+romani ( Seslav, Litovoi, Seneslau, Dobrotici) au fost distruse de invazia tatara....
Nou venitii de peste munti, au creat state noi. …
Revenind la originea quasi sud-dunareana a proto-romanilor....
Intreaga istoriografie oficiala se bazeaza pe "continuitatea" romanicilor AICI.
Cum oare vor crede romanii ca lucrurile stau de fapt altfel?!
Si de unde teama noastra asa de mare de a spune deschis, oficial:
 Da venim din sud! Undeva intre 600-1000 e.n. stramosii nostrii au venit din sudul Dunarii , aici!
Si putem continua astfel:

"Byzantine Period
The first record of Balkan Romanic settlement in the Byzantine age can be found in the writings of Procopius, in the 5th century: the forts named Skeptekasas (Seven Houses), Burgulatu (Broad City), Lοupofantana λουpoφαντάνα (Wolf's Well) and Gemellomountes Γεμελλομούντεs (Twin mountains).

In 586, the first written record of their name and their language appears on a Byzantine chronicle about an incursion against the Avars in the Eastern Balkans. When the baggage of a mule slips, the muleteer shouts "Torna, torna, fratre" (Return, return, brother!), although it might just be the last appearance of Latin.

Blachernae, the suburb of Constantinople was named after a "Scythian" Duke Blachernos, whos name is believed to be linked with the name of "Blachs" (Vlachs).

The Byzantine writer Cecaumenos, in his Strategicon of 1066 wrote that the Vlachs of Epirus and Thessalia came from North of the Danube and from along the Sava and that they were the descendants of the Dacians and the Bessi.

In the 10th century the Hungarians arrive in the Pannonian plain and, according to the Gesta Hungarorum written by anonymous chancellor of King Bela III of Hungary, the plain was inhabited by Slavs, Bulgars, Vlachs and "pastores Romanorum" (Roman shepherds), although the chronicle was writen around 1146.

In 1185 a leading Vlach noble, Peter Asen, led a Bulgarian revolt against Byzantine rule and declared himself Tsar Peter II (also known as Theodore Peter). The following year the Byzantines were forced to recognise Bulgaria's independence. Peter styled himself "Tsar of the Bulgars, Greeks and Vlachs".



A chronicle by Venerable Nestor (1056 - 1136 AD) mentions Walachians (Romanians) fighting against Magyars north of the Danube in 6406 (898). [7] However, this chronicle was written 150 years after the described events and is not necessarily accurate. Besides migrating Vlachs could settle in some areas north of Danube before this date.


Dupa cum se vede mai exista, pe langa Gesta Hungarorum, inca doua documente care atesta prezenta vlahilor la nord de Dunare inainte de secolul XIII: Cronica Venerabilului Nestor (1056-1136) si documentul bizantin scris de Cecaumenos in 1066, care sustine descendenta dacica a vlahilor. De mentionat ca am luat datele de pe wikipedia, care nu e nici site romanesc nici maghiar.
E posibil sa fi existat in zona asta si urmasi ai dacilor (daca luam in considerare ce este scris in documentul bizantin din 1066), dar modificarile alea lingvistice observate si de Ovid Densusianu dovedesc destul de clar, dupa parerea mea, existenta unui "val" de migratori vlahi din Illiria. E posibila "fuzionarea" acestor vlahi sud-dunareni (puternic romanizati!!) cu supravietuitorii urmasilor dacilor in regiune(daca or mai fi existat) si cu unii slavi, ceea ce ar oferi si o solutie privind problema romanizarii dacilor(mult dezbatuta datorita intervalului scurt de ocupatie romana).
Pe deoparte avem textele lui Eutropius,  Salvian si Vospicus  care ne spun ca la retragerea din 271 provincia romana a fost "golita" de populatie, ceeace este totusi dificil de crezut; Mai inainte avem totusi date despre un numar imens de daci ucisi in timpul razboiaielor cu romanii, prbabil de ordinul zecilor de mii; la fel si in represiunea ce a urmat ( stim ca pentru romani nu era o problema sa crucifice prizonieirii cu miile); avem deportarile consemnate a zeci de mii de bastinasi din Dacia catre provinciile sudice ale Imperiului.... cert este ca numarul total de "stramutati" trebuie sa fi fost impresionant si e chiar posibil ca acestia sa fi constituit nucleul poporului albanez de mai tarziu.
Apoi avem o deplasare mai tarzie in sens invers, a unei populatii romanizate de minimum 270.000 insi catre fosta Dacie Romana si in urma migratiilor continue din secolele urmatoare e posibil ca fenomenul de migrare a romanicilor sudici catre nord sa se fi accentuat, contribuind la "subtierea" romanitatii sudice si la "ingrosarea" celei nord-danubiene....Asa cum s-a tot spus, dovezi cel putin indirecte exista despre toate acestea.
Si ca sa revenim la  Limba dacica ( mai curand Thraco-Dacica, buna ruda cu Illyra,  aceasta nu a disparut asa curand.... O regasim si azi modificata de influente latinesti, grecesti, slave si turcesti... este Limba Albaneza.  S-a mai explicat cum e cu transferul ala de populatie....
Desigur, e absurd a crede ca TOTI Dacii plecau in Balkani, NICI VORBA DE ASA CEVA! Au ramas destui ( totusi dintr-o populatie imputinata de atatea vicisitudini!) prin locuri mai ferite.... Posibil ca abia tarziu s-au romanizat si CRED sincer ca UNII direct s-au Slavizat.
Exemplul interesant al populatiei Hutsul din Karpatii Nordici merita cercetat in amanunt de catre lingvisti si antropologi....
Si daca tot am vorbit de Karpatii-de-Nord, cei atat de dragi unor “autohtonisti”... sa vedem mai exact terminologia, sa facem astfel o legatura cu mesajul meu de mai sus:

The name 'Karpetes' may ultimately be from the Proto Indo-European root *sker-/*ker-, from which comes the Albanian word karpë (rock), perhaps by way of a Dacian word which meant 'mountain,' rock, or rugged. Polish archaic word karpa mean rugged irregularities, underwater obstacles/rocks, rugged roots or trunks. Common word skarpa is sharp cliff or other vertical terrain.
In late Roman documents, the Eastern Carpathian Mountains were referred to as Montes Sarmatici. The Western Carpathians were called Carpates. The name Carpates is first recorded in Ptolemy's Geography. Around 310 AD the Carpathians are mentioned as Montes Serrorum by the Flavius Galerius Valerius Licinianus Licinius.

The name of the Carpi, a Dacian tribe may have been derived from the name of the Carpathian Mountains. Name recorded in late Roman imperiu documents (Zosimus) as living until 381 on the Eastern Carpathian slopes. Alternatively the mountain range's name may be derived from the Dacian tribe.

In Hungarian XIII- i XIV century Hungarian documents named the mountains Thorchal, Tarczal or less frequently Montes Nivium.

In the Scandinavian Hervarar saga, which describes ancient Germanic legends about battles between Goths and Huns, the name Karpates appears in the predictable Germanic form as Harvaetha fjöllum (see Grimm's law).
----------
Si despre Dacii cei Slavizati din Karpatii acestia, una mai putin cunoscuta:


Ruslana Stepanivna Lyzhychko (born May 24, 1973 in Lviv, Ukraine, then the USSR, Ukrainian: Руслана Степанівна Лижичко) is a singer, dancer, producer, composer, conductor, and piano player. She was also the winner of the Eurovision Song Contest 2004.
Figureaza ca "de neam Hutsul" in diverse locatii de pe Internet! 
M-a frapat in 2004 stilul de muzica al acesteia, desigur cu contotatii folk ukrainiene insa.... dupa ce am ascultat mai apoi unele piese muzicale populare de acest tip, am concluzionat ca influentele folk pomenite sunt mai curand di patria sa de origine, cea Carpatica ,

Le Pays Hutsule....Hutsulshchyna, - Tara Dacilor NICIODATA romanizati!

Legatura albanezo-romaneasca si “elementul Turanic”

Miracula Sancti Demetri se dezvaluie....

Despre originile comune ale albanezilor si aromanilor.
Dacii-bessieni, stramosii aromânilor.

Conform miraculelor Sfantului Demetrios, populatiile capturate din Tracia si Illyricum au fost mutate in Pannonia, langa Sirmium, unde s'au mixat impreuna cu proto-bulgarii, rezultand o asa numita natie a Sirmisienilor. La inceputul anilor 680, acesti sirmisieni condusi de seful lor, Bulgarul Kouver, se rascoala impotriva avarilor, si se retrag in apropierea Thesalonicului, pe campia Keremsion, intre Stobi si Bitola.
In timp ce Kouver negocia cu bizantinii si stabilea relatii cu triburile slave Dragovitai sau Sagudatoi miraculele mentioneaza pe unul din liderii lor, Mauros Bulgarul, unul din descendentii prizonierilor de le Sirmium, probabil bulgar dupa mama. Numele sau, de origine greaca sau latina, este probabil o translatie in limba bulgara. Stim despre Mauros, cel mai de incredere om al lui Kouber ca vorbea slava veche, bulgara si "limba romanilor"

Este foarte probabil ca Mauros "bulgarul" sa fie una si aceeasi persoana cu Mauros "bessianul" (dac bessian), pe care il cunoastem din Cronica lui Theophanes si dintr'o inscriptie a unui sigiliu cu cruce, care are titlul lui Mauros. Acest fapt si cariera foarte rapida in ierarhia imperiala a vremii a lui Mauros sugereaza ca acesta era crestin. Faptul ca orasele Naisus (Niš), Lypenion (Lipjan) and Scupi (Skopje) si'au pastrat numele latinesti, sugereaza faptul ca in aceasta zona avem o populatie romanizata care a supravietuit probabil in lungul vilor Drin si Fan, in jurul lacului Skodër precum si in zona dintre Lissus si Ulpiana in Kossovo.

Populatia locala pare sa se fi refugiat in zonele inalte, unde se infiinteaza localitati de moderne, cum ar fi forturilor intarite de valuri de pamant de lana localitatea Komani-Kruia, si care pun bazele centrelor de populatie romanizata de origine ilyrica.

Este de presupus ca aceste populatii sa fie stramosii vlahilor si albanezilor atestati in secolul 11, as dupa cum N.Molcom a sugerat recent. In continuare Malcolm mimimizeaza posibilitatea ca Dardanienii din sec 6-9 sa fi fost o mixtura traco-iliriana si ca aceasta mixtura sa fi fost la originea albanezilor si vlahilor.

Cercetarile lingvistice arata ca limba albaneza moderna contine si elemente romanice si illyriene. In timp ce anumiti istorici prefera ori originea ilyriana ori originea tracica a albanezilor, nu avem motive sa ne indoim ca provincia romana Dardania cuprindea ambele elemnte, si tracice si ilyriene, care au fost asezate acolo dupa plecarea gotilor din balcani. Nu avem motive sa ne indoim ca o alta situatie ar fi fost in macedonia. Din nou, Miraculele spun ca unii Sirmisieni au plecat la Thessalonica, Constaninopole si "alte orase ale Traciei"

Istoria lui Mauros si a Sirmisienilor este o cheie importanta pentru o buna intelegere a naturii acestor populatii. Ne da posibilitatea sa intelegem de ce unii istorici vad urme tracice si dacice Bessiene in limba albaneza iar altii le vad ilyriene. Invaziile barbare din sec IV, V si VI au facilitat mizarea unor populatii insemnate de Bessieni romanizati sau de Daci (considerati de origine Tracica) respectiv ilyrieni, in procesul de retragere din fata invaziei, in captivitate, ori in locurile de refugiu de la munte.

Invazia avara din sec VI a fortat o mare parte din aceste populatii sa prefere pastoralismul transhumant in zonele fertile de la munte, in fata agriculturii, care fusese principala sursa pentru exsitenta. Este foarte plauzibil astfel, chiar sa gasim populatii tracice si ilyriene mixate in zonele montane pentru pastorit din Macedonia si Kosovo, care sa fie stramosi ai Vlahilor si Albanezilor. Fiind izolati de autoritatile centrale de la Constantinopole, si de Slavii din zonele de campie, aceste populatii au fost aproape nevizibile pentru cronicari, la el si pentru ceui care strangeau taxele, sau pentru invadatori.

Abia in sec XI, cand imperiul bizantin recastiga controlul asupra acesor teritorii, apar si primele mentiuni despre Vlahi si Albanezi. Din pacate, aceste migratii care au schimbat identitatea etnica a acestor populatii, pot fi doar exceptional regasite in surse, cum ar fi istoria lui Mauros din Miraculelel Sfantului Demetrios.


Bessii erau trib independent al tracilor, care trăia pe teritoriul cuprins între Munţii Rodopi(sudul Traciei) şi cursul superior al râului Mariţa (Hebrus, Moesia), dar cel mai des ii regasim in zona numita Haemus (o zona muntoasa care separa Moesia de Tracia). Herodot îi descrie ca un fel de castă-preoţească între satri, bessii fiind interpreţii incantaţiilor profetice ale unei preotese a unui alter-oracol al lui Dionysus aflat pe vârful unui munte, care se crede că este Perperikon.

Dealtfel, Strabon descrei pe bessii ca cel mai feroce dintre triburile trace independente, si care stapaneau cea mai mare parte a a lanţului munots Haemus.

Au opus o rezistenţă dârză macedonenilor şi apoi romanilor, încât numai după lupte îndelungate au putut să fie supuşi. Ei au trecut şi în nordul Dunării, căci îi întâlnim şi în Carpaţii septentrionali.

la sfarsitul sec 4, Nicetas, arhiepiscop al Daciei a adus Biblia catre acesti daci bessieni, descrisi ca fiind "lupi ai muntilor". Misiunea sa a fost mentionata in cronici ca o reusita, iar credinta acestora in Dionysus a fost intr'un final inlocuita de Crestinism.

In sec XI in Strategicon, istoricul bizantin Cecaumenos ii descrie pe Vlachs din sudul Dunarii ca fiind urmasii acelor Daci Bessieni despre care vorbea Nicetas.


Sa continuam…


Iată ce scrie domnul istoric de renume mondial Stelian Brezeanu:

"Nu rezumă oare episodul "romanilor" transplantaţi în Pannonia destinul daco-romanilor nord-dunăreni? Abandonaţi în Barbaricum, ei se transformă într-un popor "barbar" în viziune apolitică romană, dar conservă ethnonimul "romani" prin schimbarea lui într-o categorie gentilică."
(Stelian Brezeanu - Romanitatea orientală în Evul Mediu. De la cetăţeni romani la naţiunea medievală - Editura All Educational, Bucureşti, 1999, pagina 19, alineatul 2).
Revenind la ideile unora ca limba dacilor ar fi fost de fapt asemanatoare ( ori quasiidentica) cu latina... este o idee cel putin ciudata, ca sa nu zicem altfel...
Dovezile IMPOTRIVA, pe care mi le amintesc:
- poeziile lui Ovidiu, suficient de clare în această privinţă:
Pasajul din Ovidiu:
"Ei se-nteleg intre ei printr-o limba ce-i leaga-ntre dansii;
Eu doar prin semne le-arat ce vreau sa le spun.
Eu sunt aicea barbar, caci nu-s priceput de niciunul;
Graiul latin, cand l-aud Getii, prosteste surad "

- Unii au acredtat ideea că împotriva ceea ce zice Strabon, dacii nu vorbeau aceeaşi limbă cu geţii. Că dacii erau de fapt celţi. Totuşi există inscripţii care vorbesc de un translator din dacă în latină, pe undeva prin Pannonia (vezi Mihai Bărbulescu în ultmul tratat de istorie a românilor). Existau însă triburi mixte celto-dace, pe valea Dunării, probabil pănă la vărsare, mai ales în dreapta ei. Arheologia de dinainte de romani de pe valea Moravei este mai mult decât elocventă. Deci doar unii daci ajunseseră să nu mai vorbească aceeaşi limbă cu geţii.
Afirmaţiile din poeziile lui Ovidiu au fost răstălmăcite în fel şi chip, dar ele arată clar că limba getă nu avea nici clin nici mânecă cu latina. Strabon zicea că dacii şi geţii vorbeau aceeaşi limbă…..

3 comentarii:

  1. Nu poți respinge nici o teorie de decodare a termenului brodnic.Pentru mine e logic că au fost numiți podari, adică cei care taxează comerțul cu genovezii.Au rămas ca regionalisme brudină(bac și taxă de trecere a unei ape), brudar, brudnic ca podar.Remarcă aici că se folosesc două sufixe lămuritoare, unul românesc și celălalt slav(?).
    De asemenea, Dex-ul mai dă cîte un sens pentru brudiu și brudnic ca nevîrstnic, tînăr sau fără experiență(et.nec.).
    Duridanov interpretează un toponim tracic Burdapa drept fiordul apei sau pas de trecere a apei și altul, fortăreața Bredai( mții.Balcani), drept pas montan(sl.broda) sau bredina(sl.loc de păscut).
    Problema rămîne deschisă!
    Legat de persistența carpo-dacilor pînă în sec XI-XII nu cred că mai trebuie să comentăm pentru că e o aberație.Ce să mai zic de ideea că au fost și turcizați apoi secuizați?
    Ca o notă generală, nu prea înțeleg obsesia asta pentru originea românilor.Că au fost și la sud și la nord e deja dovedit, însă ce importanță mai are acum cînd istoria e deja scrisă? Apoi istoricii nu spun povești din burtă("de mii de ori spuse")ci se bazează pe studii solide care au trecut cu succes chiar și peste șovinismul maghiar sau nesimțirea mincinoasă a slavilor.
    Chair voiam să întreb într-un post precedent: sînt aceste articole vreun răspuns retoric la postul Originea românilor de pe word press(?).La cîte tîmpenii se discută acolo și la cît de sterilă e conversația, m-aș mira să fie nevoie de încă un articol lămuritor.

    RăspundeţiȘtergere
  2. Care "Origine a Romanilor" pe wordpress? Un link?

    RăspundeţiȘtergere
  3. Teorii interesante:

    1.Daca lucram cu ipoteze cum ar fi:

    1. Continuitate neintrerupta,pura,la N de dunare
    2. Etnogeneza sud dunareana pura plus migratie la N de dunare,
    3. Continuitate restransa si nesemnificativa la N de dunare, etnogeneza suddunareana plus migratie la N de dunare,

    2.Apoi listam toate dovezile istorice, argumentele, presupunerile,

    3.Apoi judecam fiecare din cele listate mai sus in relatie cu fiecare din cele 3 ipoteze

    4.in sensul de a le categorisi ca fiind mai degraba pro contra sau neutrale ipotezei considerate.

    5. Vom observa ca cele mai multe argumente contra se vor regasi cu privire la ipoteza 1, cea a continuitatii si entogenezei pure la N de Dunare.

    RăspundeţiȘtergere

Comentarii recente

Recent Comments Widget